Pentru Alex, cu toata dragostea

De cand il am pe Alex, lumea mea s-a schimbat. Simt altfel timpul, sunt fericita altfel, traiesc altfel.
Imi doresc cu totul altceva decat imi doream acum aproximativ un an si jumatate.
Daca pe atunci traiam pentru cariera, viteza si vacante, acum in prioritatile sunt Alex, sanatate si siguranta.
Desi suntem in principal parteneri de joaca, Alex are nevoie mereu de ingrijire, atentie, confort si mai ales sa se simta in siguranta. Nu prea plange cand se loveste, plange putin din cauza durerilor de dintisori sau la vaccin, dar plange cand sta in patut si trec pe langa el fara sa il mangai pe capsor sau cand ii intorc spatele, daca e in scaunelul de mancat. Asteapta cu sufletul la gura orice activitate, fie ea joaca, mancat, baita sau macar un schimbat de scutecel, pentru ca din fiecare invata ceva. Cu cata placere priveste pregatirea baitei... Iar cand incep sa il dezbrac, da din picioruse si chiue de bucurie ca se va balaci in apa! Iubeste apa, vanatoarea de broscute, balacitul, vanatoarea de copil ce trebuie uscat si culcat. O banala schimbare de scutec se transforma in alergari si urmariri ca in filme, cu obstacole de invins, perne de escaladat prin pat sau, daca actiunea se petrece pe masa de infasat, cu scormoniri atente in buzunarele laterale, dupa o cutiuta, un tub de crema, ceva de ros si intors pe toate partile!
Alex e o explozie de veselie si curiozitate, iar eu trebuie sa tin pasul cu el, desi atat de des ma simt depasita. La rubeola pe care a facut-o acum cateva saptamani, parca nu i-am simtit chiar din prima febra, poate nu ii dau sa manace cat trebuie si ce trebuie, se poate ca hainele sa fie prea subtiri sau prea calduroase...
Uneori ma gandesc sa nu ii fac mai mult rau decat bine, sa nu devin o mama exagerata sau din contra, una prea neglijenta. Asta doar timpul o va putea spune, sau el, Alex, cand va creste mare.
Pana atunci, tatonez, citesc, invat, intreb.
Si daca aflu ceva interesant, va spun si voua!